sound of music

Nu aiurea o scris Richard Rodgers The sound of music. Adica nu stiu exact care e faza cu musicalul acela, dar faptul ca o intitulat filmu asa, denota faptul ca muzica are ceva special. E ceva anume la ea care ne atinge (nu ca un pedofil) cand o ascultam. Pentru fiecare dintre noi muzica are cate un efect. Pe unii ii ajuta sa se concentreze, pe altii ii ajuta sa socializeze, unii o folosim cand suntem tristi ca sa ne convingem ca chiar si artistul a trecut prin ce trecem noi… mdap… altii o folosim ca sa facem declaratii siropoase pe care nu suntem in stare sa le rostim cu voce tare persoanelor dragi, altii o asculta ca hobby pentru ca pur si simplu ii incanta asculatul muzicii de calitate. Altii (sper printre cititorii mei sa nu fie genu asta) o asculta si o canta ca sa arate la dusmani ca are avere si masini. Altii, se folosesc de ea ca sa faca bani de pe fetite de 14 ani derutate, da na, sa zicem, ca doar trebuie sa aiba si ele niste idoli fara camasa si cu patretele pe abdomen. Cine a vazut filmul lui Mell Brooks History of the world a vazut ca muzica a aparut inca din evul mediu 🙂

Probabil candva, acuma mii de ani, cineva a observat ca daca faci galagie in timp ce un om vorbeste, vorbele sunt ascultate mai atent de publicul prezent. Si asa a aprut rap-ul 😛

Aduceti-va aminte la petrecerile de cand erati mici (nu am folosit cuvantul chef pentru ca nu era alcool pe vremea aia) si va palcea de cineva si stateati intr-un colt si asteptati piesa potrivita care reflecta sentimentele voastre fata de o persoana, sa o chemati la dans sau sa asteptati sa fiti chemata la dans… ce frumasa era imaginea. NU?! Dupa mine era frumos chiar si cand aparea altul si o chema la dans pe “piesa mea” ca ma impacam cu gandul ca nu a fost sa fie :)) da asta e alta poveste.

Pentru mine muzica mai are o utilitate. Pentru cei dintre voi care ma cunosc intotdeauna mia placut sa fac petreceri si sa pun muzica la acele petreceri. Faceam asta pentru ca muzica imi dadea putearea sa imprim o anumita stare auditoriului. E o senzatie care mie imi place foarte mult, sa vad ca pot sa dau mai departe buna dispozitie si sa pot sa fac doi oameni sa danseze pe un blues, sau sa pot sa ii fac pe toti sa dea din cap ca nebunii pe Metallica. E genial. Nu zic ca am avut si plangeri ca doar nu poti sa fi pe aceeasi lungime de unda cu zeci de oameni, pentru ca unii nu dormisera bine noaptea dinainte de chef, da na! Nu ii poti multumi pe toti. Oricum la capitolul asta majoritatea conteaza.

Muzica are o putere foarte mare. Din pacate unii sectanti imbecili au folosit-o ca sa produca sinucideri in masa.. ce sa zic patasti. Ca norocul ca alea sunt cazuri izolate… si mai bine e ca sunt izolate prin america pe undeva 🙂 Acuma nu stiu cine e de vina daca aia cand o auzit ca ala canta acolo “taiati-va venele” si aia si le-o taiat… revin la ideea ca prost e cel ce cumpara o porcarie nu cel ce vinde.

O utilitate irosita a muzicii mi se pare mie, ca e in barurile de strep tease. Pentru ce mai pun aia muzica? Nu ar fi mai simplu ca femeile sa intre gata dezbracate si gata?

Trebuie sa cautam partea buna a muzicii. Ce frumos este cand Barry White ne canta “I wanna make love to you women”. Sau asa era Cheff din South park? oricum e buna piesa:)

Ideea e ca daca ascultam la difuzorul bun, muzica ne ajuta sa muncim, sa iubim, sa ne iubim, sa comunicam, sa dansam, sa bem 🙂 Sa trecem de necazuri, si daca facem si o dedicatie pentru dusmani… inseamna ca am gresit difuzorul 🙂

socializare de-geaba

Pentru mine chestia asta a devenit o dilema. Cat am fost mic si prost am crezut cu tarie ca genul asta de socializare e inmutila si enervanta. Pe vremea aia nici nu o intelegeam, nu o acceptam si nici nu o practicam. Dar cum vremea trece si te musca de cur in fiecare zi mai inveti cate ceva… de exemplu: se aproprie nunta, da? si apare intrebarea, pe cine chemam? Daca ar fi dupa mine ar fi o nunta cu vreo 50 de oameni, oamenii cu care chiar as vrea sa impart acest moment, dar cum nu pot face chiar numa cum vreau eu, trebuie sa incep sa caut niste compromisuri acceptabile. Ca in fund si la urma urmei, exista anumite “obligatii”. Cuvantul asta ma termina psihic! Cum adica obligatii? Cum sa chem pe cineva la nunta doar din obligatie? Eu nu am nici o obligatie!

Ei bine aici apar compromisurile. Din cauza faptului ca nu putem trai chiar singuri si numai cu cine ne place noua, trebuie sa ascultam de “obligatiile” celor apropriati, in acest caz parintii. Asa ca uite cum se mosteneste o obligatie, de la parinte la copil. Asa ca, contrar credintei noastre, nunta nu e numai pentru miri…. e si pentru parinti, ca na, ei cica ne-au facut…

Da oricum asta cu nunta a fost doar un exemplu, ideea mea se lega de faptul ca tot timpul obligatiile fata de cei din jur ne pun fata in fata cu tot felu de decizii. In cazul de fata decizii de a socializa cu oameni care pur si simplu nu se integreza in profilul prietenilor tai de facebook :)) am glumit cu facebook, pur si simplu nu se integreaza in tiparul oamenilor cu care umbli.

Aici apare adevarat problema, pentru ca pana pe la 18 ani, poti foarte simplu (daca ai principii a varsta aia) sa ii dai cu RAID pe cei de care nu ai chef, ca oricum ramai cu prietenii care conteaza, iar in rest nu prea mai ai obligatii. DAR, dupa ce incepi sa te dezlipesti de suportul casei natale si incepi sa iti creezi propriul cerc de interese si de sprijin social trebuie sa incepi sa fii atent la ce esti dispus sa inchizi ochii referitor la personalitatea celor din jur. eu cel putin in prima faza am fost foarte derutat, pentru ca ii tratam pe toti, ca erau colegi, profesori, colaboratori, clienti, etc la fel, adica ii consideram prieteni si ma suparam foarte tare cand acestia nu isi respectau partea lor de prietenie. Iar dupa ceva vreme de trairi de genul asta am icneput sa aplic filtre si sa aplic tratamente diferite fiecaruia. Acuma nu stiu, probabil ca pentru unii din voi chestia asta ati invatat sa o faceti de acasa… eu unul am fost invatat sa consider oamenii egali. CORECT si NU. Problema a fost ca nu mi-a fost explicat mai bine ce inseamna EGALI 🙂 da nu-i bai ca pana la urma am inceput sa invat pe propria piele si desi am luat-o in brate de multe ori, nu imi pare rau, ca doar orice sut in fund e un pas in fata, nu?!

Mai este un aspect care eu il consider ceva mai grav decat cel descris mai sus. Adica na, am inteles ca trebuie sa socializam si cu oameni cu care nu trebuie sa devenim prieteni pentru ca asa se cere ca sa ne putem descurca in societate. Si aici apare problema: cat de tare vrem sa le fim pe plac? cat de mult vrem sa le aratam ca nu ne pasa de ei? Pentru ca trebuie sa avem grija deoarece multi vor sa ne arate mai mult decat vor sa ne ofere doar pentru a se folosi de noi. Dar pana si asta este OK, atata timp cat noi suntem constienti de asta si suntem dispusi sa facem acelasi lucru. Da no, eu sunt de parere ca cine s-a jucat dea Hotii si Politistii cand a fost mic va stii sa citeasca intentiile oamenilor :))

Oricat de urat ar suna, asa merge societea, toata lumea se foloseste de toata lumea pe baza acestor socializar de-geaba. Asta e firea nostra1 secretul ramane in puterea noastra de a ne pastra integritatea, princiipile si de a fi in stare sa mai si renuntam din cand in cand la unele idei ca sa nu ne patam. Chiar daca lasati un iepure sa scape pentru a va pastra omenia, nu inseamna ca totul s-a sfarsit. O sa mai apara sanse care garantat se vor dovedi mai bune si care nu vor cere sacrificii.

Eu cand ratez o ocazie de a-mi indeplinii o dorinta si simt ca ma apuca panica, stau si ma gandesc la cat e de mare lumea in care traim… luati de exemplu numarul de oameni din zona voastra geografica (asta ca sa fim cat mai plauzibili) si pentru cei ce stiu putina matematica, aplicati niste combinatii si vedeti ce rezultate primiti. Nu va pierdeti speranta. Nici o problema nu are DOAR o singura rezolvare. Mergand cu asta in minte veti vedea ca o sa aveti mai multa tarie cand veti fi pusi in fata unor hotarari.

Am scris destul? Mai am da mai las si pe alta data… astept comenturi daca vreti ca pe subiectul asta e loc de dezbatere, de preferinta la o BERE? Stiu ca e greu pentru ca trebuie sa va mobilizati curu din fotoliul vostru comod, sa lasati laptopul acasa, dar eu zic ca merita 🙂 PEACE!