O relatie defecta

Pe cand credeam ca am trecut de varsta la care sa ma las atras in relatii sortite la esec, in urma unei decizii pripite si pasionale, m-am trezit drept in inima ei cautand o cale de scapare.

Totul la inceput era cuprins de un val euforic. Nu-mi pasa ca miroasea urat sau ca era nespalata. Toata lumea imi spunea acelasi lucru, doar ca eu alegeam sa nu-i aud. Imi facea placere sa imi petrec timpul cu ea, chiar daca iesirile noastre, asa rare cum erau ele, erau mai costisitoare.

Ce sa mai, am zis sa-i dau o sansa daca tot m-am implicat. Am dus-o sa-i cumpar lenjerie curata, i-am facut analize, i-am dat medicamente sa scape de cateva probleme mai nasoale si tot felu de chestii de astea, sa-i mai schimb putin aerul si infatisarea.

Ca in orice relatie de acest gen, pasionala si lipsita de legaturi reala si palpabile, au fost evident si cateva momente cand am fost foarte hotarat sa ma despart de ea, dar cand am vazut cum o trateaza altii, m-am intors sa-i mai dau o sansa. Mai ales ca v-am spus, ma simteam bine cu ea.

Partea buna de data asta a fost ca pana la urma, experienta si-a spus cuvantul inainte sa investesc prea mult in ea. Mai exact in momentul in care s-a dovedit, la un control, ca are o problema destul de grava si ca rezolvarea ei ar necesita mai mult timp si bani decat ar fi fost eu dispus sa investesc, pentru mine cel putin, om cu familie si copil mic acasa.

Am decis sa o las sa plece, la cineva mai de teapa ei, zic eu. Acum nu stiu ce o sa se aleaga de ea. Tipul la care a ajuns zicea ca are planuri mari. Nu mai conteaza, treaba lor.

Cel putin pentru o perioada am sa ma feresc de genul asta de relatii, si daca chiar voi mai simti impulsul ala pasional, am sa-mi aduc aminte de greselile facut cu Erin, ca sa nu le mai repet.

Ah, da, am uitat sa va zic ca o chema Erin. Avea, adica are 23 de ani. Nu stiu si nici nu voi afla probabil cu cati a mai fost inaintea mea, dar sincer nici nu ma intereseaza.

Pe cand a plecat de la mine ajunsese iar sa atarne hainele rupte pe ea, murdara… Ce sa mai, asa ii e menit sa fie. Eu ma bucur ca am scapat cu o pierdere asa de mica, ca au fost altele in tinerete care m-au costat mai mult.

Si sunt convins ca daca o mai vedeti pe strada, sigur o sa fie tunata, ca asta e soarta celor ca ea.

Si totusi, in caz ca o vedeti, o puteti recunoaste dupa numar, CJ74RIN, BMW 320i, sedan.

P. S. ca sa vezi ce ghinion a avut saraca din nastere, desi a fost boteza 3rin, au gresit si au pus 4 in loc de 3. Asta e.

7

Pfoai, acum am vazut ca sunt 7 ani de cand am pornit blogul…

Oare m-a ajutat la ceva? Nu-mi dau seama. Probabil pe moment m-a ajutat sa ma descarc de anumite ganduri, frustari sau chiar sa impartasesc niste intamplari placute, dar pe termen lung nu cred ca a avut ceva impact.

Pe de alta parte narcisistului din mine ii face placere sa reciteasca postarile vechi, lucru care ma face sa ma conving ca a fost o alegere buna deschiderea blogului.

Ce s-a schimbat intre timp? Multe si putine. Profesional am urcat si coborat si aper sa urc din nou poate chiar mai sus. Personal imi place sa cred ca am evoluat ca si om si ca am invatat si ca inca invat pe zi ce trece sa fiu pe de o parte mai bun, mai calm si mai tolerant incercand in acelasi timp sa ma pastrez cu picioarele pe pamant.

Nu stiu de ce nu am mai scris in ultima vreme, cred ca am simtit nevoia sa ma inchid si sa am putina intimitate, dar acum ca ma gandesc nu cred ca a fost cea mai buna alegere.

Ce sa zic, omul cat traieste invata.

… oricum nu-s convins ca cineva chiar citeste de buna voie ce scriu eu aici…

Peace!

Hands on Lenovo U330 Touch

So just got my hands on the Lenovo IdeaPad U330 Touch and thought to do a short review.

First thing’s first: the “U” stands for Ultrabook and the 330 stands for 13,3” display. So it’s a 13,3 inch ultrabook laptop with a metal case, HD and touchscreen display, illuminated keyboard … you get the picture. From my point of view, in terms of design it’s just another MacBook wanna-be. Not the first and not the last. Never the less it’s good. It’s only 1,35 kg and 18 mm thick.

The case it’s well thought in terms of ergonomic and functionality, but it’s not the best quality on the market. It has some edges that don’t align as they should.

The touchscreen it’s nice but personally I don’t see it’s utility.

Keyboard – they call it AccuType … it’s ok but I can’t figure out how it will stand in front of the test of time.

Power – they say the battery works for 6 hours with full HD playback. I’m saying it will do about 4 hours with the illuminated keyboard on and the max display back light navigating the web.

In terms of performance I can say it’s decent with an Intel Core i5 -4200U CPU @ 1,6 Ghz, 4 GB RAM, an 500 GB HDD , and a weak integrated Intel graphic card.

Overall I must say I’ts not necessarily worth it’s price of about 800 euro with the Windows 8 pre-installed .

lenovo-laptop-ideapad-u330p-gray-side-back-10

4

Acuma imi dau seama ca in scoala am fost 4 tipuri de elevi: cei dezinteresati total ce nu aveau un interes prea mare de soarta lor, cei prea interesati ce aveau ca scop suprem gasirea unui job dupa terminarea facultatii aka tocilarii, cei aparent interesati deoarece ei oricum aveau sa aiba un job dupa terminarea facultatii in firma parintilor si cei semi interesati ca mine ce aveam ca scop filtrarea informatiilor din scoala pentru a retine doar ce consideram noi ca ne este util in dezvoltarea personala mai ales pentru ca facultatea o consideram o varianta optionala deoarece nu urmaream un drum clasic. Voi din care grup credeti ca ati facut parte?
Scuze pt greseli dar in cealalta mana am un biberon..

1 luna

Din câte am văzut azi pe net, se pare că s-a împlinit o lună de când România, și nu numai, iese în stradă. Sincer eram hotărât să nu scriu pe acest subiect, pentru că foarte mulți au scris și au scris foarte bine. Dar jur că nu mi-aș fi imaginat că s-ar fi putut, pentru genul acesta de nemulțumire, să reușim să ținem vie mișcarea de rezistență. Dar am stat și m-am gândit și mi-am dat seama că tot ce au însemnat proteste din ultimii 23 de ani, cu excepția unuia foarte mare care a fost estompat de către mineri și netelevizat, toate astea televizate unde se strigă ba jos ăla, ba jos celălalt, nu erau decât tot de-ai lor, scoși în stradă, pentru că asta înseamnă politică la noi. Este pur și simplu un teatru televizat, un reality show, cu actori plătiți să se comporte în diverse feluri, în funcție de ce dorește beneficiarul. Ca și în cazul de față cu reclamele făcute de RMGC. Să nu aveți impresia că ăștia au inventat chestia asta. Metoda asta de dezinformare se folosește de când s-a inventat televizorul. Sau ar trebui să vă explic de ce s-a inventat televizorul și a devenit atât de accesibil oricui, sau vă duce creierul la această concluzie? Eu personal am renunțat de ceva vreme la a mai avea TV în casă. Dacă vreau informație, mi-o culeg eu personal de pe net. Pe această idee am făcut și o mică pagină pe fakebook, cu ajutorul căreia să ajut la împărtășirea știrilor ce nu apare pe TV. https://www.facebook.com/faratelevizor

În altă ordine de idei, am ajuns în ultimele zile să mă feresc de oameni, doar ca să nu mai aud măgăriile pe care continua să le facă cei aleși, recunosc că nu de mine pentru că eu mi-am anulat votul. Efectiv de fiecare dată când mai văd câte o știre idioată, îmi crește tensiunea, în special la știrile ce încearcă să distorsioneze prin televizor, imaginea din stradă. M-am săturat să aud știri despre rahatul ce ni se pune în farfurie de către politicieni și interlopii lor. Chiar nu contează ce se întamplă în stradă, în România și nu numai? Ăstora nu le e frică că amărăciunea și frustrarea noastră au limite? Nu mă refer aici la răspunsuri violente din partea maselor, că știu că pe aștia doar atat îi duce capul și asta și așteaptă. Mă refer la credința mea puternică în două lucruri: că binele inevitabil învinge; si că spre deosebire de țelul lor murdar, al nostru este unul sincer, curat și de 100 de ori mai puternic.

Și ca să răspund la o întrebare născută dintr-o indignare firească în perioada asta, referitor la cum unii, sau mai exact aștia din conducerea țării, pot lua niste decizii complet iraționale și dăunătoare pentru toți cei din jur, nu uitați că nu toată lumea e ca noi. Sunt foarte mulți oameni cărora sufletul le-a fost umbrit de alte lucruri, în mare parte de natură materială, oameni care nu mai gîndesc decat cu creierul lor egoist. Lucru perfect normal să se întâmple atăta timp cât vreme de 23 de ani singurele valori naționale au rămas Guță și Salam. Drept urmare își urmeaza instinctul primar de autoconservare si perpetuare a propriei persoane pe scară ierarhică, nemailuând în seamă repercursiunile asupra viitorului, fie a lor sau a celor din jur. Făra a mai filtra aceste alegeri prin filtrul emotional, deoarece el nu mai există , ei ajung la o sete infinită și lipsită de un scop clar. În creierul lor nu mai rămâne decât propoziția “vreau mai mult” fără alte “de ce?” “cat?” “pana unde?”, etc. Iar fără sentimente vă spun eu că nu mai rămâne mai nimic dintr-un om, aproape că nici nu se mai poate numi OM!

PEACE!

 

vă doresc ceea ce gândesc

No bun, deci s-a convins Ponta că nu are cu cine, dar cum e un politician cu școala moscovită, urmatoarea lui problema este, pe cine să facă răspunzător de despăgubirile ce trebuie plătite către, vezi Doamne, saracul furnizor de servicii, care e nevinovat, doar el a semnat un contract corect… BĂ, cine semnează ăla e! Cine a beneficiat de șpaga și contractele de publicitate plătite de RMGC ăla e! Nu mai incercati să o dați de gard, că ne mutăm cu totul în stradă: și pe 15 și pe 22 și pe 29 și cât o să mai fie nevoie pana fugiți din țară! Și promitem că dacă nu fugiți de bună voie, nu veti avea parte de o soartă simplă și usoară ca a familiei Ceaușescu, nu, voi veți ramâne în viață, sănătoși dar în pușcărie de unde veți răspunde pentru tot ce ați făcut acestui popor. Cum l-ați vândut pe doi bani și l-ați tăiat pentru vile și merțane! Și nici să nu vă gândiți să ne băgați instigatori printre noi, că i-am recunoaște de la o poștă. Cât despre ideea de a intoarce forțele de ordine împotriva noastră, nu cred că are sens să vă mai spun că nu mai e la modă și nu aveți cu cine. Și ei sunt români tineri ca noi care vor să traiască într-o țară dreapta, și da, si ei au, și iși folosesc dreptul la replica și la informație!

Nu ne mai puteți prosti. Veți vedea că pe 15 vom fi și mai mulți în stradă. Și nu ne vom opri aici. Dupa ce se face dreptate în cazul “Roșia Montana” vă vom lua la puricat pe toți și toate porcăriile cu care ne-ați mințit timp de 23 de ANI.

Noi ne-am platit taxele, voi ce ați făcut cu ele?!?!

BMW Test Drive

Am avut ieri plăcerea să particip la un test drive organizat de Automobile Bavaria Cluj, unde am testat câteva modele de motociclete BMW. Având în vedere că am participat și anul trecut la acest eveniment, iar atunci am testat modelele enduro, anul acesta am ales să încerc modelele de stradă K1600 GT, K 1300 R, R 1200R .

Nu am să intru în detalii la toate modelele deoarece doar unul din ele m-a impresionat și anume K1300R.

Da, K1600GT este o adevarată limuzina pe două roți. Mulți dintre noi nu avem mașini cu atâta electronică și dotări cum are motocicleta asta, dar intr-un fel nu te miră acest lucru, te astepți de la acest GT să-ți ofere aceste dotări. Ce mi-a atras atenția la acest model a fost sunetul scos de motorul în 6 cilindrii și 160cp precum și felul în care îți pune la dispoziție toată puterea liniar, indiferent de turația în care te aflii.  Cred că cel mai bun termen de comparație în lumea auto ar fi un BMW M5.

De R1200 R am fost foarte dezamăgit. Se vrea un naked manevrabil de oras, dar fiindcă e boxer nu e nici mic si nici manevrabil. Plus că vibrează ca naiba din cauza că e un motor cu cublu mare pe un cadru prea șubred. Cuplu apare pe la 3000rpm dar dispare parcă pe la 6000rpm, deși linia rosie e doar la 9000 parcă. E destul de mișto pentru distanțe scurte, navetă, dar pe autostradă nu am găsit o viteza de croazieră la care să-mi placă să merg. Vibrațiile strică totul iar miscarea stânga-dreapta datorată motorului boxer, din momentul unei accelerări mai violente te cam sperie. Am simțit efectul ăsta și pe 1200GS, dar acolo era plăcut, deoarece acel model e mai mare și mai bine echilibrat pentru a fi propulsat de un boxer.

Dar să revenim la modelul pe care am așteptat cel mai mult să-l conduc și evident de care am fost cel mai impresionat: K1300R. Pe scurt câteva detalii tehnice: propulsorul este unul cu 4 cilindrii în linie răcit cu apă, dezvoltă 173 de căluți @ 9250rpn (turație la care sincer am ajuns cu greu de frică să nu-mi iau zborul). Tot ce ține de frâne, confort, electronică, e de ultimă generație, nici nu are rost să vă mai inșirui.

Ce aș vrea eu sa încerc să vă reproduc prin text, ar fi experiența de condus. Primul lucru pe care l-am observat când m-am urcat în șa, a fost rezervorul enorm pe care la o primă analiză vizuală mi-a dat senzația că nu am să ajung la ghidon. Ulterior mi-am dat seama că datorită poziție sport, cu scărițele ceva mai în spate, ajungi fara nici o problemă la ghidon. Adevarul e că motocicleta asta nu e facută să stea pe loc, de aceea ți se pare cam greoaie dacă judeci după felul în care te pui în poziție în șa și să o urnești de pe loc, mai ales pentru că are peste 230kg. Dar atât vă pot spune hotărât, din clipa în care am luat-o din loc, am avut senzația că conduc un maxi scuter, în ceea ce privește felul în care accelera, vira, etc. E extraordinar felul în care, atâta timp cât stai până în 5000rpm, motocicleta este super docila și poți să o conduci lejer, fără stres. Problema, vorba vine, apare când sari peste 5-6000 de rotații. motorul are linia roșie la 11.000rpm! In intervalul 6-11.0000rpm, se comportă și răspunde precum unei motocilete de curse. Sincer nu am înțeles exact pentru ce are atâtea viteze și atâtea rotații, pentru că sincer, pentru un uz în afara circuitului de curse, zi de zi, adică de la mers în oraș și până pe autostada inclusiv, iți ajung și 6000rpm, în treapta a 6-a pentru 180kmh. Oricum nici la viteza aceasta, calatoria nu va fi una foarte confortabila, în lipsa unui parbriz ca la 1600GT sau 1200GS Adventure.

Oricum cuvintele sunt cam de prisos, deoaree nimic nu poate inlocui experiența de condus.

543405_608109442567709_2034713570_n 545878_608109309234389_137935362_n 971942_608109259234394_339788386_n 999848_608109359234384_2008163477_n 1174686_608109219234398_1230053817_n 1175409_608109379234382_217789527_n

 

unu noaptea

“viata” cum o numim noi, nu este altceva decat o bucata scurta a existantei noastre, perceputa momentan. Iar aceasta scurta existenta are un destin nestiut, de aceea trebuie sa ne folosim de ea pentru a iubi, trai si fara a uri si invidia.
Am folosit putine cuvinte, deoarece sunt multe altele care si-ar avea locul aici, dar tocmai asta e ideea, folositi-va bunul simt pentru a prinde ideea mea.
Noi nu suntem decat pe o bucata din drumul nostru, pe care o putem percepe acum datorita existentei fizice actuale, de aceea sa privim lucrurile ca pe o sesiune de examen: fiecare examen are un ciclu. La inceput esti ignorant pentru ca mai ai timp; ulterior  cand termenul se aproprie devii stresat dar parca tot nu ai chef de invatat; cu cateva zile inaintea lui pui incet mana pe carte; in ultimele zile inveti, desi esti constient ca e prea tarziu si speri ca ce vei acumula acum te va ajuta; cand ajungi in fata foii de hartie dai tot ce poti din ce ai invatat; iar dupa ce iesi din sala, nu te mai intereseaza care o sa fie rezultatul, o iei de la capat cu zambetul pe buze, te bucuri de cateva zile de liniste si te apuci de urmatorul examen, repetand acest ciclu.
Viata e menita sa fie un ciclu de bune si rele, dar esential este sa ramai doar cu experientele bune pentru a-ti cladi amintirile urmatoare.
Cred ca am mai spus asta intr-un post trecut, dar eu dupa lungi lupte duse cu mine, raman la parerea ca cel mai bine, ca sa poti profita de existenta actuala, este sa faci ce-ti place si ce te face fericit, fara a-i rani pe cei din jur, fie ei si straini. Mie asta imi da speranta ca
dupa existenta asta, voi avea sansa sa mai traiesc odata inca o existenta frumoasa.

PEACE!

Windows 8

Am primit si eu spre testare un Windows 8 Enterprize x64, asa ca am sa imi spun si eu cateva pareri despre el. Nu am sa fac un full review, pentru ca deja s-a mai facut de sute de ori, gasiti pe Goagle in toate limbile posibile cu poze si clipulete. Am sa discut doar despre cateva chestii care mi-au placut si cateva care nu mi-ai placut, asta dupa doar o zi de lucrat pe acest sistem de operare.

Primul lucru care mi-a atras atentia este ca nu gaseam nicaieri butonul de Power cu meniul de ShutDown,Restart,Sleep,LogOff. Am descoperit cu tristete ca este foarte ascuns: trebuie sa dai click in partea de sus-drepata a ecranului, de acolo sa mergi pe Settings, dupa care pe Power si de abia acolo ai optiunile cautate. Asa ca mai bine dai un Alt+F4 si ai rezolvat. Asta la capitolul de aspecte negative.

Acuma sa zic ceva si despre ecranul Metro, ca doar asta e noua nascocire a celor de la Microsoft. Trebuie sa recunosc ca am fost putin sceptic pana sa-l intalnesc, dar este foarte bine facut. Se misca rapid, este foarte user friendly, foarte customizabil, in alte cuvinte, pentru cei care au, s-au au umblat cu o tableta gen iPad, este aceiasi senzatie. Icoane mari care le poti organiza foarte simplu, adauga, sterge, redenumi, etc.

Un alt aspect, asa mai general, este ca au regandit putin locatia si structura unor meniuri si le-au facut mai accesibile. De exemplu ce era pe vremuri meniul de Regional and languages din Control Pannel, acum s-a separat in Language, Regional, Keyboard. Lucru bun, pentru ca nu mai trebuie sa cauti atat de mult cum sa mai adaugi o tastatura, de exemplu.

Win8 vine cu Internet Explorer 10 la pachet, lucru nu foarte grozav, deoarece multe site-uri inca nu sunt compatibile cu versiunea 10 a acestui browser, cum ar fi aplicatia BT24 oferita de Banca Transilvania. Am sunat la ei sa vad care e treaba si m-au asigurat ca pana saptamana viitoare o sa fie compatibila. Intre-timp mi-au zis sa folosesc Mozilla. Parca vad ca asta le zic tuturor clientilor 🙂

Au aparut niste modificari pozitive in ceea ce priveste fereastra de copy/move, atat de ordin estetic cat si de ordin practic. Dupa cum puteti vedea in poze, procesul de copiere/mutare este ceva mai grafic cu multe detalii de timp/viteza. Dar cel mai bun lucru este ca acum poti pune pe pauza procesul si il poti relua mai tarziu.

Si ca sa inchei, am mai gasit o chestie faina, asta pentru utilizatorii mai avansati. Avem un TaskManager mult mai diferit si mai practic. Nu voi intra in detalii pentu ca se pot vedea si in poze.

Pe scurt, trebuie sa recunosc, ca desi, sunt adeptul teoriei conform careia doar tot al doi-lea Windows e bun, pana acum sunt multumit de faptul ca laptopul meu merge, parca mai bine decat cu Windows-u 7 care il avea inainte. Acuma sa nu uitam ca astea sunt concluzii trase doar dupa o zi de utilizare, in mediu normal. Calcualtorul nu a fost supus in mediu cu retele avansate gen DC-uri. La capitolul ala cred ca ar fi bine ca pentru cel putin inca 2-3 ani sa ramanem cu Windows7.

Ce mai atat, ma bucur pentru Microsoft ca reusit sa aplice multe din functionalitatile unui alt sistem de operare, fara a fi dat in judecata 🙂

Trebuie sa mai specfic ca testul a fost facut pe un Ultrabook Acer Aspire S3. Configuratia se poate vedea in pozele atasate. Oricum am auzit zvonuri cum ca sistemul asta de operare ar merge la fel de bine si pe configuratii mai slabe si mai vechi.

Pentru orice intrebari sau comentarii puteti sa incercat si pagina mea de facebook:

http://www.facebook.com/optimal.net

PEACE!

 

 

Utilitati utile

Nu stiu despre voi, dar eu unul m-am saturat sa tot platesc facturi la ghisee sau si mai rau, sa fiu nevoit sa stau ore in sir la coada in cazul in care am vrut sa modific ceva in contractele cu furnizorii de servicii de baza, gen curent, gaz, etc.

Vestea buna este ca pe langa noile metode de achitarea a facturilor pe care probabil ca le stiti deja, alternative ghiseelor, marii furnizori de servicii si-au dezvoltat si platforme unde poti sa-ti verifici situatia ta de abonat si de unde poti sa faci si modificari la contract daca ai nevoie. Asa ca m-am gandit ca ar fi un lucru bun si poate v-as ajuta daca v-as spune care sunt acesti funrizori care ofera modalitati suplimentare de accesara a datelor tale de client. Mie astea imi sunt utile, voi poate aveti si altele, asa ca dati un search pe Google si vedeti daca nu cumva furnizorul vostru de servicii a lansat un portal de acest gen care sa va vina in ajutor.

Romtelecom: https://myaccount.romtelecom.ro/info/

Eon Gaz: https://myline-eon.ro/administration

RCS-RDS: https://digicare.rcs-rds.ro/login.php

Electrica: https://oficiulvirtual.electricafurnizare.ro/

 

Alpinistul din noi

Evident, am inchis ochii sa adorm si ta-da! Au inceput sa-mi zburde ganduri prin capatana asa ca am zis ca poate daca le pun “pe hartie” voi putea adormi ulterior.

In cautarea mea interminabila de a gasi justificare la luptele pe care le ducem, caut intr-un fel sa transform totul intr-o metafora placuta la “vedere”, asa ca sa fie otetul mai dulce.

De data aceasta am ajuns la concluzia ca drumul nostru de dezvoltare individuala, spre cunoastere si alte alea se asemana foarte bine cu o tura de escalada. In cele mai multe cazuri, in funtie de traseu, incepe usor de jos, cu prize mari, riscuri mici dar si satisfactii pe masura. Asta pana treci de prima bucla si pui prima asigurare si deja esti LevelUp.

Totul se rezuma sa ajungi de la o asigurare la alta, tot mai sus. In fiecare bucla poti sa alegi cat de mult vrei sa stai sa-ti aduni fortele pentru a merge mai departe. Problema este traseul dintre asigurari care il strabati cu o usurinta egala cu suma dintre potentialul tau si peretele pe care te cateri. Aici ne diferentiem noi toti. E o combinatie intre tehnicile pe care le-ai acumulat in urcare si felul in care le folosesti sa iti gasesti cele mai bune prize. Evident ca unii nu au acumulat nimic pe parcurs, dar pot avea norocul sa gaseasca numai “galeti” in stanca. La fel cum altii, desi au acumulat destula tehnica, pot fi invinsi de un traseu vertical si cu prize minuscule. Combinatiile dintre acesti doi factori sunt la fel de multe pe cat de multi suntem si noi in univers.

Evident ca mai sunt si factori precum ambitia, curajul, vointa, etc , dar acestia nu tin de tehnica, ei sunt doar niste suplimenti de moment care te pot ajuta, eventual.

Cred ca as putea sa aberez despre asta inca mult si bine dar mai bine va las pe fiecare sa dezvoltati pentru voi mai departe teoria asta, ca pana la urma suntem fiecare in propria noastra ascensiune si o facem asa cum stim fiecare cel mai bine.

Nu trebuie sa-l calcam pe cap pe cel ce e inca sub noi si nici sa-l invidiem pe cel ce e, momentan, mai sus. Trebuie sa ne concentram asupra ascensiunii noastre, pas cu pas si garantez ca in felul acesta o sa va uimeasca privelistea din jur, cand va veti opri in cate o regrupare sa va trageti sufletul si veti vedea ce sus ati ajuns.

PEACE!

Moonlight delight

Urmarind scena muzicala romaneasca tin neaparat sa atrag atentia asupra unei trupe, zic eu cea mai reusita scoasa pe piata in ultimul an. Desi sunt adeptul teoriei conform careia trupele romanesti ar trebui sa cante in ROMANESTE, recunosc ca a canta in limba materna nu este cel mai usor lucru si nu o poti face sub umbra oricarui gen muzical. Trupa asta, MOONLIGHT Breakfast, nu putea sa cante in romana pentru ca nu se alegea nimic de ea. Genul acesta muzical este facut sa fie cantat in engleza, iar solista o face excelent.

Am avut placerea sa ii prind in primul lor concert Live, in deschidere la Jamiroquai in Mamaia acum un an si am ramas surprins ca nu am avut motive sa-i huihui 🙂

Si inca o chestie dupa care nu are sens sa ne ascundem: da, seamana cu stilul lui Amy, dar chiar daca au copiat stilul, au facut-o bine.

Recomand cu caldura sa-i ascultati si poate ii prindeti si in vreun concert LIVE, poate chiar la Cluj.

Asta e canalul lor de Youtube

putin decor exterior

weekend-ul acesta ne-am retras putin la casa de la tara pentru ca simteam nevoie sa decorez putin pe acolo, asa ca intr-o zi cu soare, pe langa alte treburi gospodaresti si inainte de petrecerea de seara, am reusit sa fac un suport de flori dragut si un corp de iluminat pentru terasa, care zic eu, au schimbat foarte tare aspectul terasei.

Jurnalismul auto

‘navigand ‘ putin in seara asta am dat peste un post de a lui George Buhnici in care facea o comparatie intre 2 masini… puteti vedea aici postul .

Problema este ca eu sunt un mare împătimit al automobilelor si sunt un mare fan al celor de la TopGear UK . I-am urmarit inca de la prima emisiune si am vazut cum erau la inceput si cum au evoluat. Nu stiu cum de in ultimii 20 de ani nici un jurnalist din tara asta nu a incercat macar putin sa se lepede de atitudinea asta intepenita si seaca de a descrie intr-un reportaj/articol o masina atat de ipsit de implicare… voi nu intelegeti ca nu ne intereseaza sa ne povestiti de volumul portbagajului si de cifrele din cartea tehnica, alea le putem citi si noi din brosura! Cel ce priveste se asteapta de la jurnalist sa ii imprime starea pe care o traieste el langa si in masina prezentata!

Nu zic ca ar trebui sa facem ca la TopGear, pentru ca sunt constient ca acolo e vorba de alti bani si alta mancare de peste, dar macar sa va inspirati putin de la baietii aia, ca pana la urma si ei au pornit de la nimic si au invatat sa faca jurnalism. Si faptul ca producatorul sau concesionarul nu va plateste ca pe ei nu inseamna ca voi, din propriul orgoliu, nu trebuie sa va depasiti putin conditia se jurnalist…numa’ zic 🙂

Pentru Byron Underground sa fie

Ca admirator al trupei Byron, instant mi s-au dilatat pupilele cand am vazut initiativa lansata de http://blogalinitiative.ro/campanii/campanie-pentru-byron-trupa/ pentru lansarea DVD-ului Live Underground , si am zis ca sa incerc sa-mi aduc si eu aportul cu un scenariu pentru videoclipul lor. Pentru mai multe detalii tehnice va rog accesati  www.byronmusic.ro  si pagina de Facebook: http://facebook.com/byronmusic . A fost greu sa ma hotarasc la o singura piesa pentru ca toate imi plac, dar avand in vedere ca i-am vazut LIVE pe baieti de mai multe ori  m-am hotarat la piesa “1000 de chipuri” care desi un cover, este interpretata extraordinar de bine in varianta lor.

Here goes nothing:

 

“Actiunea se desfasoara in zilele noastre, personajul principal fiind un barbat cu varsta intre 25 si 30 de ani, dar este „blocat” putin in trecut lui copilaresc, unde toate lucrurile par sa fie ceva mai simple. Toate cadrele se filmeaza schimband constant viteza de redare intre slow motion si fas forward in funtie de ritmul piesei pe tot parcursul ei.

Se incearca sa se transmita starile emotionale prin care trece un tanar barbat, pe parcursul unei seri de sfarsit de saptamana in care iese in oras , cu speranta ca v-a intalni o fata pe placul lui, tinand cont ca majoritatea femeilor pe care le intalnise pana in prezent l-au dezamagit intr-o anumita masura, dar nici una intr-un mod dramatic. Acest lucru rezultand din viziunea lui putin utopica asupra ceea ce inseamna relatia dintre un barbat si o femeie, fie ea chiar si de scurta durata.

 

TABLOURI:

1. PREGATIREA

Actiunea se petrece in camera personajului si il prezinta pe acesta cum se pregateste si se dechiseste pentru a iesi in oras. Se imbraca, se parfumeaza si danseaza in fata oglinzii deoarece stie ca nimeni nu il vede in intimitatea casei lui.

Personajul intra in scena in lenjeria intima ca si iesit de sub dus si incepe sa dansez, alegandu-si haine si imbracandu-se in fata oglinzii. Imita miscari de dans in stilul lui Freddie Mercury, se preface ca canta la chitara, etc… Este un tablou scurt…

2. EXTAZUL

Intra in club plin de incredere de sine si stapan pe sine. Lumea se opreste si toti isi intorc privirea spre el. Incepe sa-si faca rondul prin club, flirteaza cu toate fetele discret, saluta persoanele cunoscute si se face „stapanul” locului. Atitudinea trebuie sa denote faptul ca este un vechi client al locului si ca este cunoscut pentru momentele in care danseaza si incinge atmosfera in local. Trece de la o masa la alta starnind sentimente placute amicilor aflati in local, ia fetele la scurte moment de dans in drum spre grupul lui de prieteni, care cand il vad il saluta de la distanta, aratand ca era asteptat cu entuziasm.

3. CURTAREA

El zareste o fata care il farmeca. Se curteaza din priviri si se aproprie unul de celalalt. El o tot agaseaza prin miscari de dans, incearca sa-i spuna vorbe prin miscari. Dar el fiind fermecat de vraja ei nu observa ca ea are anumite retineri motivate. Ea incepe sa-i raspunda la „provocari” prin miscari care denota ca nu este o „prada” usoara.

4. CONTACTUL

La un moment dat raman doar ei doi, fata in fata, apropriati, intr-o lumina obscura. Contactul il reprezinta un dans in doi senzual cu un iz de erotism.

5. SPERANTA

Dupa ce se despart si merg fiecare in grupul lui de amici. El este visator si extrem de fericit. Executa o scena de dans solo. Este plin de viata si de entuziasm.

6. DEZAMAGIREA

E isi intoarce privirea pentru o clipa. Descopera ca fata era insotita de un alt barbat cu care urmeaza sa plece. Asta se intampla pe intro-ul piesei. Dupa ce incepe instrumentalul din piesa, el incearca sa ajunga la ea prin multime ca sa o intrebe ce se intampla, dar nu reuseste deoarece amicii lui il trag inapi si il conving ca nu are rost. Ultimul lor contact este o privire furata in graba in timp ce ea iese pe usa. Ea se uita la el scurt, parca rusinata si straina. El se intoarce la amicii lui, consolat de acestia prin glume care il fac sa uite aceasta intamplare. Ei se intorc la povestile lor, dar el mai intoarce capul de cateva ori cate usa sperand, cumva constient ca nu se va intampla, ca o va zari din nou.

Spre finalul piesei, toti isi iau la revedere unii de la ceilalti si parasesc barul.

7. INTOARCEREA LA REALITATE

Impacat cu situatia, el se refugiaza in muzica, isi pune castile in urechi si merge spre casa. Incepe cu o atitudine putin lipsita de incredere si pe masura ce piesa se deruleaza el incepe sa aiba miscari tot mai increzatoare. Se impaca, din nou, cu ideea ca e mai bine de unul singur, ferit de pericolul decat a mai fi ranit inutil, decat sa fi insistat asupra acelei fete. Isi aduce aminte ca viata inseamna mai mult de atat.”

Pentru .

Ca fapt divers mai puteti vedea inca un clip regizat de mine pentru niste amici din Cluj aici . Acest clip a fost realizat cu buget zero, cu un dolly home-made si procesat pe un calcualtor de birou normal, asa ca eu zic ca a iesit chiar bine 🙂

 

O noapte in oras

Am reusit intr-un final sa finalizez libretul pentru un spectacol de balet care intentionez sa-l pun in scena cat de curand, cu ajutorul domnului maestru coregraf Adrian Muresan de la Opera Maghiara din Cluj, numit “O seara in oras” . Mai multe detalii nu vreau sa va dau (pentru ca nu am) dar daca doriti puteti sa ascultati coloana sonora aici si sa urmariti blogul meu pentru viitoare detalii 🙂

 

Bottle Floater

Acesta a fost un proiect destul de simplu de realizat dar cu un produs finit al carui rezultat, consider eu ca este foarte de efect intr-o casa putin mai moderna, unde exista deja accente de sticla si aluminiu. Voi incerca pe viitor sa fac si o varianta rustica din lemn, pentru casele cu un interior putin mai clasic si in special pentru locuintele de vacanta. Sper sa va placa si astept feedback-ul vostru.

PEACE!