de ce ma deranjeaza tara asta?

Stateam acuma pe contul de pe facebook si nu stiu de ce mama dracului ii setasem interfata pe limba romana… ba, parca nu mai stiam pe ce sa apas, parca era o limba straina. La fel patesc si cand intalnesc Windows instalat in limba romana, la fel de bine ma descurc si pe unul in maghiara ca si ep cel in romana, adica ca si orbu la femei… pipaie si se ghideaza dupa miros 🙂 Acuma serios, ce drazu e cu natia asta, adica sa zic asa, eu sunt mandru ca sunt roman si sunt mandru de tara si limba si istori, dar ma tot intreb de ce ma mandresc in liniste, acolo intr-un colt, parca cu frica sa nu ma vada altii… cred ca stiti si voi de ce, ca si majoritatea din voi sunteti la fel. Facetm asa pentru ca ne e frica sa fim asociati cu cei 90% din populatie planetei Becali si alte alea, nu? Eu asa vad lucrurile, si pe langa asta generatia noastra a crescut cu posturi de televiziune furate in limbi precum Engleza si Germana (stiu ca unii ati crescut si cu limba Rusa, da sa fim serios, chestile astea nu se zic in gura mare) . Nu? Noi gandim in engleza si germana, nu ca astia din ziua de azi care stiu sa gandeasca numai in italiana si spaniola (fara suparare pentru cei ce chiar cunosc aceste limbi si le folosesc in scopuri nobile, nu capsunice). Intra-devar e greu, pensii mcii, salarii mici, doar auzim toti de astea pe la televizor, nu? Dar totusi numa 2 milioane au plecat la lucru afara, si din apcate s-au si intorz, dar asta e alta poveste. Si totusi cred ca motivul principal pentru care ma mandresc in liniste de tara mea este faptul ca nu incurajeaza valorile corecte. Si pe langa asta e o tara de plagiati avortoni. Nici amcar sa imitam pe cineva nu stim. De la muzica la fitze, totul este copiat, dar copiat cu cel mai prost talent actoricesc, sau cum vreti sa-i ziceti. Fara suparare, imi place muzica veche romaneasca dar chiar de pe vremea cenaclului, singura ocupatia a artisdtilor de pe acea vreme, desi nu prea aveau acces la muzica de afara, era sa plagieze… da macar muzica aia suna melodios. Ca azi, fereasca popa… parerea mea e ca termenul de muzica s-a impuscat de mult in cap, inca din prima clipa din care a auzit ca a fost asociat cu zgomotele produse de “artistii” romani. Sunt si la noi formatii super faine, cu muzica originala, sau chiar daca nu sunt originali in piesele cantate, recunosc ca sunt coveruri. Exact ba Moga & Co. , fiti si voi onesti ba si scrieti pe album undeva jos “Album de coveruri putin modificate” .Dar binenteles ca trupele care chiar merita o sanse, le auzim doar daca stam treji noapte tarziu sa prindem emisiunea lui Andi Moisescu, sau daca avem prieteni care asculta si ei la randul lor muzica buna. Ca altfel nici o sansa sa auzi ceva de calitate de pe la TV… de la radio mai sunt sanse ca nu e asa mare mancarimea si e piata mult mai impartita, iar banii fiind mai putini, unii isi permit sa puna muzica buna, pentru ca nu le da sefu in cap ca le scade audienta, ca nu asculta “tot romanu” vizionator de “La bloc”. Ba ce natie de imbecili in NATO… Azi pe o distanta de 300 m cred, era sa calc 3 oameni pe strada, primu a zis ca de ce merg asa repede, desi el traversa de-am p**a prin mijlocul intersectie, al doilea care a vazut incidentul a zis “tu nu vezi ca e trecere de pietoni!” , repet era in mijlocul unei intersectii (Constanta cu strada aia care vine de la parcarea Leul). iar dupa cativa metrii o doamna in varsta si distinsa care mergea pe carosabil imi atrage atentie din nou, ma opresc si o intreb “La ce credeti ca e bun trotuarul,c are de altfel e gol?’ iar ea putin jenata, dar fara a se putea lasa mai prejos, imi raspunde “Dar este loc sa treci” . Ce sa mai zic? Noroc ca au schimbat astia codul rutier si nu mai faci puscarie din prostia pietonului. Asa deci, suntem o natie care punem totul sub semnul intrebarii. De ce? Pentru ca putem! Exact de aia, na! Asta am invatat dupa ce am scapat de “piticu impuscat”, ca democratie inseamna drepturi! Habar nu avem ce drepturi avem, daca tot veni vorba oricum.  Noi nu punem totul sub semnul intrebarii in stilul stintific a lui Newton sau Einstein, nu. Noi o facem pentru ca am vazut ca merge si ca cei din jur pun botu’ , si ca pentru totdeauna ala cu gura mai amre si mai spurcata, ala cu masina mai mare si mai scumpa, ala cu lantul de aur la gat mai mare si mai scump, etc, ala are “putere” si “dreptate”, asa ca toti incearca sa aiba “puterea”! (ghilimelele nu le-am pus aiurea doar pentru ca imi plac mie… cine stie cunoaste volarea cuvintelor in acel context) Asa ca evitand cojile de seminte de pe trotuar si flegmele de pe geamuri, mergem mai departe, incercand sa trecem nemanjiti si cu speranta ca partea noastra de specie va triumfa candva. P.S. stiu ca unii ganditi ca ” in fiecare tara sunt chestii de astea, nu numai la noi” si aveti dreptate, dar mie momentan nu imi pasa decat de tara asta BA! 🙂 cand o sa incepem sa vedem barna din ochii nostri, o sa incepem sa ne ridicam si atunci de abia o sa ne permitem sa cautam defecte si la celelate popoare. Acestea find zise imi pastrez un ultim rand sa o rog pe izbita mea sa imi ierte greselile de tipar, gramatice, etc 🙂

wheels keep on turning…

Nu stiu despre voi dar dupa cheful la care am fost aseara tot imi canta in minte piesa de la Sarmalele Reci – gasca de la bloc, piesa geniala de altfel, si tot stau si ma gandesc ca pe cat de natural este ca gasca sa se modifice in timp, pleca unii – vin altii, pe atat este de trist pentru ca amintirile raman dar nu prea mai iti ramane cu cine sa le povestesti, pentru ca nu mai poti cu membrii noi, cu ei ai alte amintiri…  unul din scopurile chefului de aseara, pe langa faptul ca a fost ziua lui Daniela, era sa ne intalnim iara toata gasca veche din Kiro, da p**a, vezi sa nu. Nu mai ai cu cine ma, n-ai cu cine, niste… oameni schimbati 🙂 Asa a si fost, Edy nici nu o venit, Cristi o disparut undeva la inceputul chefului ca nici macar nu o baut nimic. Alesul publicului, Andrei, o venit in haina de calugar, o stat o ora sio plecat… nimic nu mai e la fel, oricat de mult o vrut Dani sa reuneasca trupa, nu mai ai cu cine 🙂 Things change, si poate ca e mai bine asa. Eu sunt un adept al evolutiei insotite de sacrificiu, asa ca ma impac cu schimbarile de genu asta. Oricum, cine nu a ascultat piesa de care am zis mai sus, va recomand sa o ascultati daca vreti sa aveti parte de putina stare de melancolie 🙂 Enjoy what you have, while you have it, but don’t try living in the past. PEACE!

simply surprising…

Nu, nu am de gand sa vorbesc despre tampitul proiect al imbecilei ministre, vreau sa vorbesc despre altceva, ceva mai palpabil, ceva pe care multi dintre noi ce sofeaza, traiesc. Eu din cauza job-ului imi petrec mult timp in trafic si chestia asta imi consuma cam 50% din energia zilnica, atat fizic cat si psihic. Dar azi a fost una din zilele acelea surprinzator de normale, de bun simt, aerisita, asa cum ar trebui sa fie. Poate ca numai eu am senzatia asta, dar din cand in cand sunt zile cand traficul parca nu este ca in celelalte zile, parca lumea e de bun simt, parca investitia consiliuliu judetean in “unda verde” a semafoarelor chiar are efect. Azi am strabatut orasu de mai multe ori dintr-o parte in alta si parca de fiecare data am prins semafoarele numai pe verde, fara intersectii aglomerate… ciudat. Personal imi place sa cred ca totul are legatura cu o energie a orasului, un fel de Kharma sau ceva de genu, sau suna ciudat? 🙂 Sau este si varianta cealalta, mai plauzibila, si anume ca de fapt in zilele astea, eu sunt mai linistit si de aceea mi se pare ca totul merge bine. Dar, binenteles, avand in vedere ca sarbatorilor nu tin mult, pe la orele 17 am reusit sa gasesc un bucurestean calare pe-un Logan care s-o trezit sa ma ia la p**a, asa ca am inceput sa ne complimentam mamele si tatii si sa ne oferim unul altuia schimb de nationalitate si etnie… dar sunt mandru ca de data asta ALA o inceput, nu eu 🙂 Asa ca in incheierea acestui dictat, uram partidului si tovarasilor fruntasi sa termine cat mai repede autostrada si centru ca sa se elibereze orasul si sa putem sa ne consumam energia cu lucruri care conteaza cu adevarat, nu cu injuratul “colegilor” din trafica si cu inhalatul noxelor de la bascule. Si pe aceasta nota, inchei si le doresc celor de la primarie bancul cu bascula 😀

Din ciclul “inca 3 saci”

Nu cred ca exista pe lumea asta om care in ideea de a-si amenaja un spatiu nu a fost nevoie sa apeleze la un “meserias bun”. Da, bun, ca doar a zis vecinu de la 3, care l-a recomandat ca-i bun, ca doar vazuse la o vecina de la scara 2 ce frumos a varuit apartamentul lui nea’ Niculae. Ce nu ma crezi? Toti meseriasii astia sunt “cei mai buni”. Prima intalnire e misto, ii chemi sa vada spatiu si incep sa critice lucrarile concurentei ce trecuse pe acolo cu ceva ani in urma, tot la varuit: “Apoi io nu stiu cine v-o lucrat dumneavoastra aici da asta nu-i treaba… uitati numa cat ii de stramb peretele!” Dupa care incepe sa faca estimarea pentru materialele de care va avea nevoie, moment in care incep minciunile. De ce minciuni? Pentru ca inevitabil pana va termina lucrarea iti va comanda inca cel putin 25 % de materiale in plus, asa ca toate calculele tale estimative de la inceputul lucrarile s-au dus pe p**a. Io nu inteleg, ori is prosti ori nu au mai lucratm in viata lor… Ei nu stiu ca motivul primei intalniri in care se vizioneaza apartamentul e pentru ca eu, clientul, sa imi fac o estimare, iar el ca si profesionist sa ma ajute. Estimari de astea cu tolerante de 25% puteam sa fac si io fara ajutorul lui! Imbecili! Iar nu cumva sa comentezi ceva in legatura cu diferenta de materiale ca o sa inceapa sa se simta atacati: ” Apoi domnu meu, eu nu vreau sa va fur, da ce sa fac daca peretele asta nu o fost drept, o intrat mai mutl material, serios acuma!” Da ma prostule, asta ai vazut din prima ca e stramb peretele, de ce nu ai estimat corect atunci? Pana la urma treci si peste asta, te mai imprumuti de la niste prieteni sa cumperi si restu de materiale si asta e, doar vrei sa iti termine cat mai repede amenajarea. Aiurea, poti sa tot vrei ca intr-o buna zi te trezesti ca meseriasul nu iti mai raspunde la telefon, si astepti 1, 2 3 zile, trece o saptamana, dupa care apare cu o scuza imbecila… si ce sa-i faci? nimic ca speri ca totusi sa termine odata lucrarea aia idioata ca deja nici nu iti mai doresti sa te muti in apartament si deja te gandesti sa-l vinzi dracului ca numai nervi ti-o facut… si toate din vina idiotului de meserias… pai sa nu-ti bagi p**a in ea treaba si sa te muti la cort?

I have to say this :)

Iooooiiiii, deci asta e o chestie ca ma amuza si me enerveaza in acelasi timp, in funtie de care parte a baricadei ma aflu, adica daca ma afecteaza sau nu si pe mine. Cu totii am avut relatii cu persoane de sex opus care au venit si au trecut, sau unele chiar nu au trecut, fiecare cum isi alege, dar nu asta e chestia despre care vreau sa vorbesc, asta e doar una dintre cauze 🙂 Pe mine de fapt ma intereseaza reactia prietenilor din gasca in momentul in care le dai de inteles ca vrei sa te afunzi cate putin in relatia cu partenerul de viata. Stiti despre ce vorbesc? Nu ati observat niciodata ca dupa ce relatia voastra icnepe sa capete vechime, anumiti prieteni inceteaza sa va mai caute? Ei bine din cate am observat eu ei chiar au impresia ca fac o fapta buna, adica ca va respecta intimitatea. BAAAA fraierilor, nu faceti asa ceva!!! daca vreau intimitate imi inchid telefonul, sau iti spun in fata ca “in seara asta vreau nu vrea sa ies cu voi ca stau cu concubina” . E cea mai amre tampenie ca prietenii tai sa nu te mai sune, sa nu te mai cheme in oras si mai ales sa nu te mai includa in activitatile regulate ale grupului, asa cum era el inainte de era “femeia”. Nu mai faceti am de astea ca le lasati pe femei sa prinda putere si teren in defavoarea voastra. Corect, trebuie sa respectati intimitatea unui tovaras cand e cazul, adica cand o cere el, da nu faceti voi pe filantropii, lasati-l pe el sa ceara 🙂 Intelegeti ma? Acordati prietenului atata incredere, ca va putea gestiona el intimitatea, nu incercati sa o aceti voi pentru el 🙂

To yell, or not to yell, this is the problem

Ba, ce are daca mai zbier din cand in cand la cate un imbecil? Io am un obicei, prost se pare ca, sa ma apuc sa urlu si sa flutur obiecte contondele ori de cate ori ma enerveaza cate unul, in special in trafic si, dupa ce imi dau seama ca persoana/ele care sunt langa mine tocmai isi fac in sinea lor cruce de reactia mea, stau si ma gandesc putin, sa urla sau sa nu mai urlu? Cum e mai bine? Trebuie sa recunosc ca am avut incidente de genul asta, care m-au surprins si in toane mai bune si ca atare nu s-au soldat nici macar cu injuraturi, deci se poate si fara inuraturi… da parca unii oameni si-o cer sa te dai jos la ei si sa incepi sa le bagi si sa le scoti si sa le pomenesti toata suita de sfinti si chestii de astea… nu stiu ce sa spun, ziceti si voi, to yell or not to yell, cum e mai bine… 🙂 ce sa-i fac daca imi vine sa URLUUUU ?! care din voi mai urla in trafic la ceilalti imbecili, ca nu cred ca numai eu fac asa. E chiar asa de jenant? Conteaza?

Din ciclul “less is more”

Am vazut azi un post pe facebook la o amica, care zicea , ca sa citez :”assumption is the mother of all f…ck-ups” si atunci mi-am dat seama cat de bine se potriveste chestia asta cu ceea ce-mi umbla prin minte in momentul asta si anume faptul ca ar trebui sa gasim o metoda sa nu ne mai auto-tampim gandidu-ne prea mult la tot… get it? Oare de ce avem (unii dintre noi) instinctul asta idiot de a ne cufunda gandirea pana in panzele albe, despicand firul in patru si creandu-ne tot felul de scenarii imbecile in cap… stiu ca sindromul asta in cele mai intalnite cazuri se asociaza cu o femeie, dar din pacate am intalnit si la barabti sindromul, iar eu sunt eu sunt unul dintre ei din pacate. Facand o paranteza, daca stau sa ma gandesc s-ar putea ca totata lumea sa aiba sindromul asta doar ca marea majoritate il tin in lesa, sa nu-l lase sa iasa din lumea inter-cerebrala, sa-l tina numa pentru ei, ca probabil cei care fac asta primisera ei un pont de la SRI ca e un lucru mai sanatos, nu de alta, da sa nu te faci de rusine lasand toata informatia aia imbecila, creeatie proprie, sa iasa la iveala. Ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc, o sa va dau un exemplu clasic: te intalnesti cu cineva, acela iti spune o chestie care te atinge invre-un fel iar pana la urmatoarea intalnire tu stai si te gandesti, oare ce o vrut sa zica? da am gresit cu ceva? Asta e prima parte a monologului, partea de invinovatire dupa care urmeaza a doua parte, cea de autoaparare “stii ceva? nu are decat sa creada ce vrea, eu nu am facut nimic rau” si chestii de genu asta… and so on… dupa care urmeaza a doua intalnire cu persoana respectiva, moment in care il intampini cu o fraza ca si in bancul ala cu ursu si iepurele, cand ursul, care avea nevoie de o tigaie, se gandeste cum sa-l convinga pe iepure sa io imprumute, si dupa ce isi creeaza un intreg scenariu in mintea lui, de cum o sa decurga negocierile cu iepurele, ajunge la iepure si ii spune ” Stii ceva? nu-mi mai trebuie tigaia ta!” In ideea asta stau si ma intreb, cu un accent moldovenesc, “Di she p**a me imi tot bat capsorul ‘ai? Las’ mai ca shi  ghini pana la urma” . Asa ca imbratisati cursul natural al intamplarilor fara a mai incerca sa il anticipati(chiar daca asta v-ar da falsa impresia ca sunteti stapani pe situatie), aveti grija doar sa fiti pregatiti cu raspunsul potrivit la momentul potrivit, caci anticipandul nu veti rezovla nimic. Si chiar daca nu veti avea raspusnul perfect pentru riposta, nu uitati ca nu e sfarsitul lumii, si de obicei se acorda si alta sanse.

Fight Club-ul serii de vineri

PPBa da chiar nu pot sa cred ca oamenii is asa de rai si de f****i in cur. As usual, in fiecare zi pe la ora 16 imi scot catelul de 8kg afara sa isi faca nevoile, iar cum primele 6 luni de cand avem cainele nu prea au fost incidente, era si cazul sa apara cateva. SO, Dupa ce ieri vecinul de la blocurile rosii a strigat de pe balcon sa luam cainele de pe iarba lui care nu e inca matura si animelul o va distruge, azi are loc a doua intalnire cu alt vecin cu care am mai avut niste schimburi scurte de replici intr-o dimineata referitoare la cainele meu. De fapt intalnirea a fost intre logodnica mea miniona si vecinul acela, care vazand-mi consoarta la cei doar 1 metru si ceva s-a gandit el ca e sef si a inceput sa ii explice cum o sa puna el otrava in iarba ca nu se mai defecheze cainele acolo, desi ea a incercat cu calm sa ii explice ca noi cel putin strangem rahatul in pungi de fiecare data, cat despre partea cu distrugerea ierbii nu poate fi vorba la un caine atat de mic… el nimic, o tinea pe al lui ca cainii nu au ce cauta pe proprietatea lui particulara si ca o sa puna otrava… bineeeee. Iubita mea a trecut pe modul ignore si a venit sa-mi povesteasca de ce creaturi imbecile avem in vecini. IO, care oricum nu sunt cu toate la cap in ultima vreme (sau in general) m-am gandit sa ma duc sa-i explic domnului sa nu faca astfel de amenintari ca ii dau foc la casa daca imi pateste cainele ceva. Zis si facut, problema a fost ca boul era prea ingamfat sa imi asculte vorbele nobile asa ca am inceput sa ii explic pe limbajul care avea sa-i atraga atentia,cel putin asa am sperat eu,  folosind cuvinte precum “ingropat, f***t borat, parvenit cretin, etc” dar tot NIMIC. dupa ce am terminat de urlat (adica mai mult raneam ca sigur m-a auzit tot cartierul, ca de acuma o sa ma arte cu degetul “Uite! vine ala nebun!”) am intrat in casa plin de nervi cu gandul la cum sa il fac pe omu asta sa inteleaga ca nu vreau decat sa ma lasa in pace sa-mi limb cainele ca o sa am eu grija ca nu o sa i se distruga iarba pretioasa. Dupa lungi cugetari am ajuns la concluzia ca nu are sens sa incerc sa rezolv problema in mod agresiv cu aceasta maimuta de oras asa ca am hotarat sa fac ceea ce ar fi trebuit el sa faca inainte de toate, lucru care daca l-ar fi facut nu ar mai fi existat nici o disputa. Asa ca m-am calmat, mi-am instalat imprimanta, am printat chestia asta si am iesit afara sa o lipesc in jurul blocului vecinului ca sa-i explic la BOU care era varianta civilizata. Imediat ce am inceput sa lipesc afisele a aparut si SATANA sa ma roage frumos, cica, sa nu mai lipesc chestiile astea. Normal ca m-am facut ca ploua si pana la urma a reusit sa mi le insface din mana, clipa in care l-am pocnit. Merita vazuta fata lui in acel moment… cine isi aduce aminte figura colegului de clasa tocilar si rautacios care de fiecare data cand te luai de el il suna pe taticu sau pe frates-o mai mare? cam asa era si asta numa ca avea vreo 40 de ani… ne-am mai aruncat noi cateva replici pana a venit administratorul blocului, pe care el la chemat, moment in care BOUL a plecat, iar eu am ramas cu Dan (administratorul) care a incercat sa ma calmeze… deci, ce p**a e cu oamenii astia? no one knows… SO I say fuck ’em all!!! acestea ziind fise ma duc sa-mi vad de treaba ca doar e vineri 🙂

Codul… negasit

Cum faci un om sa inteleaga ca trebuie in momentul ASTA sa te lase in pace? ca nu poti vorbi CHIAR acuma, si ca daca te-ar lasa putin in pace si ti-ar acorda incredere ca vei scoate lucrurile la capat, totul s-ar rezolva mult mai repede decat cele o mie de discutii pe care le veti avea pana tu vei apuca sa-ti faci treaba in paralel cu discursul pe care trebuie sa il sustii lui ca sa inteleaga ce se intampla. Cum faci chestia asta? Eu am incercat cu vorbe de genu “Stai linistit ca se rezolva” acompaniat de un semn asociat cu miscarea ochiilor, dar nu merge… am incercat varianta agresiva in care am strigat “Taci in p**a mea ca rezolv io, nu te tot fierbe atata ca stiu eu despre ce e vorba” da nu o mers nici asa pentru ca interlocutorul a continuat sa iti puna intrebari, ca eh, doar asta e firea omului sa cerceteze…. nicidecum doar sa CREADA ce i se spune. As vrea sa mai continui dar trebuie sa ma opresc aici pentru ca am “treaba” sa ma cert cu un vecin care uraste caini… o sa va explic cum e cu oamenii astia intr-un alt episod…

Anxietatea de vineri dimineata

E vineri iara si din nou ma apuca senzatia aia aiurea de examen si tot nu reusesc sa imi dau seama de unde vine, pentru ca in teorie senzatia asta o aveam pe vremuri in trei cazuri: ori daca aveam teza, ori daca stiam ca tre sa ies in oras sa imi caut ceva de f***t , sau daca stiam ca am facut o tampenie si trebuie sa vina tata acasa si sa imi arda vreo doua scatoalce. E o senzatia asemanatoare cu cea de emotie doar ca apare in situatii referitoare la probleme putin mai ne-importante. Acum, problema e ca nici teze nu mai am de dat si nici la agatat nu mai ies > deci, ce p**a mea e cu starea asta de anxietate? sa-mi fi ramas in sistem reflexu’ ca e vineri > deci tre sa iesim in oras > deci unde iesim >deci cu cine > da am bani? > da cum o sa fie…. si tot asa cum era pe vremuri? Sau poate fi si cealalta varianta, avand in vedere ca azi ma asteapta doua chefuri, si sunt destul de nerabadator sa vina seara si sa merg alaturi de prieteni si de iubita mea sa sarbatorim, totusi undeva in strafundul mintii eu defapt stiu ca nu vi fi chiar asa de grozava seara asta, bazandu-ma pe experiente asemanatoare, stiu ca lumea nu mai este asa de dezinvolta cum era pe vremuri, toti sunt mai atenti cu ei si cu actiunile lor, motiv pentru care distractia nu mai capata asa amploare cum era pe vremuri… si chestia asta cred ca imi f**e tot entuziasmul si de aici cred ca vine si starea asta de anxietate de vineri. SO, in concluzie efortul trebuie depus in sensul de a nu premedita nici o actiune din cele ce urmeaza and just enjoy… spun asta pentru mine, ca stiu ca voi puteti pentru ca nu aveti in cap inca o voce care sa va spuna contrariul 🙂 glumesc… ba nu … ba da 🙂 GURA!!!!!!!!!! P.S. mi-ai citit acuma postul inainte sa-l public si am observat ce propozitii lungi fac….is that wrong?

Din ciclul “hai sa nu uit” ep.1 “uite ca se poate”…

Nu e o chestie de actualitate dar tin sa o mentionez si sa o recomand. Vorbesc despre statiunea Gura Portitei din judetul Tulcea. Nu va zic prea multe despre ea pentru ca asta nu e un site al ministerului turismului (intentionat nu am scris cu majuscule) si nici nu zic ca e un loc perfect, dar cel putin e un loc in Romania, linistit, frumos, la moda si care nu e asaltat de manelisti, cocalari, pitipoance si fite si besini si alte alea…. intelegeti?  Eu personal nu am crezut ca mai poate exista un astfel de loc in tara asta dar am fost foarte placut impresionat dupa scurta vacanta petrecuta acolo. Binenteles ca are si minusurile ei dar balanta e constant inclinata inspre plusuri. Asta e un post care trebui sa il pun mai in vara, da atunci nu aveam blog de asta… oricum ideea e ca am vrut sa subliniez ca SE POATE si fara manele BA!

First step is the deepest :)

Cu limbajul meu putin analfabet si cu cunostintele mele generale limitate de numarul scazut al cartilor citite pana in prezent (stiti despre ce vorbesc ba ipocritilor care este), ma afirm aici ca sa imi spun in principal gandurile despre lucrurile pe care nu am cu cine, sau nu pot, sau le-am discutat de prea multe ori cu cei din jur ca au ajuns sa ma urasca 🙂 Nu sunt un fan al blogurilor dar am zis sa-i dau o sansa pentru ca chiar (va rog sa observati cacofonia intentionata care este, care defapt nu exista termenul de cacofonie dar mie imi place cum suna) nu mai stiu unde sa “urlu” si sa nu mai deranjez pe nimeni sau sa nu ma mai creada lumea nebun, asa ca am sa urlu aici, citeasca cine vrea, cine nu vrea sa scrie acasa – vorba marelui ilustru Filaret. inca nu ma prezint ca nu stiu daca o sa stau mult pe aici. Sper sa aveti atat spirit de observatie sa reperati pe alocuri replici si “tablouri” din filme cunoscute si sa nu imi luati cuvintele in nume de rau sau ca un atac la persoana BA! nu ca m-ar interesa foarte tare. gata, promit ca data viitoare sa vin cu lucruri mai importante ……  NOOOOOOT! P.S. astept comentarile rautacioase dedicate noilor blogeri ca sa ma …. pe ele