November 2009 – Iacubovici's playground

November 25, 2009

1+1=2 , no bine, uneori si 3… da rar :)

Hmmm… am de spus ceva pe un ton optimist, pentru cei ce vor sa il ia ca fiind optimist, prentu restu nu ma exprim. E vorba de viata de cuplu. Mai greu decat sa traiesti o viata in doi, este sa faci ca starea asta sa se imbine cu mediul inconjurator. Nu? Ca Uite la Adam si Eva, ce bine le era… el nu avea prieteni care sa-l faca carpa si sa il certe ca sta prea mult cu Eva. Iar Eva nu avea prietene care sa o incurajeze si sa-i spuna ca Adam asta nu e bun de nimic, nu munceste, nu spala in casa si nici nu o lasa sa manance merele alea… Ce bine le era lor. Normal ca pana la urma unu din ei o trebuit sa calce stramb, da no, pana si ei erau imprevizibili, si probabil ca s-o saturat de monotonia aia a lor si au simtit nevoie de o schimbare.

Da, monotonia e unul dintre cei mai mari dusmani ai unei relatii, asta si chelneritele cu tzatze mari… da sa vorbim de prima chestie ca sa nu am maine discutii de genu; “da le ce te-ai referit cu chestia asta?'”Nu? Ca parca va vad pe fiecare dintre voi, cu privirea aia suspecta, cum stati si va framantati, ca oare o vorbit serios sau chiar a fost o gluma? Ca na, e prea simplu sa fie o gluma sigur este si o farama de adevar la mijloc… :)))) Da, sincer si atitudinea asta, daca nu e dusa la extreme, si asta poate fi uneori simpatica, ca doar e, intr-un fel feminin, dovada de afectiune.

Da sa revenim la monotonie. Eu sunt de parerea ca monotonie apare intr-o relatie, ca si alte probleme de genul, de altfel, numai daca unul din cei doi o cauta cu lumanarea. Asta e singura explicatia normala care vreau sa o gasesc. Ca nu as vrea sa cred ca doi insi ce se afla intr-o relatie sunt atat de imbecili incat sa nu faca nimic si sa stea linistiti pe urechea lor si sa ia relatia ca buna, si la un moment dat, de atata plictiseala de cat au stat sa inceapa sa ii caute celuilalt nod in papura si vina pentru monotonia aparuta. Nu, nu cred ca se poate intampla… (sper ca observati sarcasmul….)

Ma, adevarul e ca e foarte greu sa ti “flacara poetica” aprinsa tot timpul… ca doar se mai ia gazul pentru lucrari de reparatii, ti se mai taie furnizarea de energie pe motive de neplata, ca asa e viata, da ideea e sa stii unde e arzatorul, sa ai la indemana chibritele si pam-pam, sa o aprinzi la loc, macar flacara de veghe pentru inceput, si tot e bine o perioada.

In special in zilele noastre e greu sa pastrezi entuziasmul zi-de-zi, ca doar sunt atatea lucruri care ar fi de facut impreuna doar ca toate costa… aici zic eu ca apare adevarata magie, cand inveti sa faci foc cu vreascuri ieftine si totusi sa faci o flacara luminoasa.. mamaaaa ce de poezie… 🙂 Nu cautati sa faceti foc doar cu lemne scumpe, ca e greu si parerea mea e ca nu conteaza valoarea lemnului de foc, atata timp cat da flacara…

Mai e o chestie, cine crede ca “love is all” e cam prost… stati voi inchisi in casa 2 ani, 2 oameni si vedeti cam care din voi devine ucigasu primu. Nu merge asa mai, trebuie activitati. Stiu ca unii (aici ma refr la ambele sexe) cand li se ofera oportunitatea sa participe la o actiune infara imobilului prevazut la puntul de mai sus, incep si pun intrebari idioate de genul “Da ce? Pentru ce vrei sa iesim? Te plictisesti daca stam numai noi doi?” Dahhh! Normal ca uneori se mai plictiseste omul, e natural. Nu inseamna ca daca esti indragostit , toate instinctele naturale dispar. Raman toate, si in ciuda a ceea ce credeti, pana si cel ce intreaba le are, doar ca le neaga. Pana si el se mai uita la o persoana de sex opus in statia de autobuz , pana si lui ii mai vine chefu sa faca lucruri de unul singur, asa numa de dragul de a le face si asmd.

Totul consta in constientizarea reala a personalitatilor pururea existe si individualiste a celor ce alcatuiesc cuplu. Daca puteti face asta, zic eu ca sunteti pe drumul cel bun. Ala plin de gropi da cu luminita la capat de tunel. Cine prefera sa evite acest aspect, probabil ca va avea parte de un drum lin si plin de souvenir-shop-uri, si de inca unul, si de inca unul… and so on….

Nimeni nu spune ce cale sa alegi, dar in final stick to it! no mater wich one is it. si dupa caz: love one-another, sau love yourself! PEACE!

P.S.: a, si daca stiti vreun pont de-un 3-some, buzz me, ca se aproprie craciunul si poate o sa sa-mi aduca mosu’ :)) just kiding… sau nu? :))

November 18, 2009

sec

No, cu ce sa incep? Incep sa va spun ca imi este rusine ca, ca admirator al muzicii de calitate, nu am asistat si habar nu am cum ii cheama pe membrii trupei Semnal M. Sincer imi este rusine ca sunt Clujeni si am dansat pe Balul lor la Apahida de nenumarate ori, da habar nu am cum ii cheama. Adevarul e ca nici nu prea conteaza atata timp cat ii recunosti ca valori ai muzicii romanesti., sau cel putin cu chestia asta ma mint eu…

In seara asta am asistat la un recital de caritate la care au participat niste prieteni Trupa de Acoperire, Semnal M, Nightlooser si Emeric Imre. Tot ce pot sa spun e ca a fost genial. Ma bucur ca am avut placerea sa ii vad pe Semnal M (adica ce a mai ramas din ei din pacate) si pe Nightloosers live, cum ar veni. Desi nu putem sa punem problema asa, pentru ca ei, ardeleni fiind, nu sunt si nici nu sunt curiosi sa fie vazuti ca niste vedete carora sa li se atribuie termeni gen “LIVE”. Chestia cu vedeta merge la Bucuresti, acolo unde totul se vinde pe banda rulanta…. acuma stim cu totii ca nu poti ajunge vedeta fara sa faci rabat de la calitate…. da no, lasam povestea asta pe alta data.

In primul rand m-am confruntat cu banala dilema a daruirii… fiind un concert de caritate a trebuit sa donam niste bani pentru al ajuta pe un prieten al solitilor precizati mai sus. Acuma no, e nasol momentul ca nu stii niciodata cat trebuie sa dai, ca nu e ca la nunta ca stii cat trebuie sa pui de familie si gata…. in cazul asta totl se rezuma cam la cat de mult valoreaza pentru tine povestea omului pe care vrei sa-l ajuti cu contributia ta… oricum e un moment, pe cat de dilematic, pe atat de satisfacator. Si am stat sa ma gandesc, oare daca D-ne fereste as avea nevoie de ajutor, cati oameni imi vor fi alaturi? Nu stiu si sincer nici nu maintereseaza nuamrul lor, atata timp cat stiu ca totusi vor fi amcar o mana de oameni. Si aici apare revelatia: din pacate in astfel de situatii se cam vede valoarea omului… eu sunt convins ca majoritatea celor prezenti si care au donat nu il cunosteau pe Sasha si nu stiau nimic despre el, dar pentru ca ne-am bazat incredere in cei pe care ii stim ca oameni de valoare, cei de la Semnal M si ceilalti, ne-am lasat atinsi sa-l ajutam pe acest Sasha. Asta inseamna ca el si-a facut simtita prezenta in viata lor, si implict acum si in a noastra. Dupa mine asta inseamna mult. Pentru ca in fond nu conteaza, ca artist vorbesc acum, cate discuri ai vandut ci pe cati oameni i-ai “atins ” cu prezenta ta.

sec… continui sa indemn atentia la valorile adevarate ale omenirii….

November 12, 2009

sound of music

Nu aiurea o scris Richard Rodgers The sound of music. Adica nu stiu exact care e faza cu musicalul acela, dar faptul ca o intitulat filmu asa, denota faptul ca muzica are ceva special. E ceva anume la ea care ne atinge (nu ca un pedofil) cand o ascultam. Pentru fiecare dintre noi muzica are cate un efect. Pe unii ii ajuta sa se concentreze, pe altii ii ajuta sa socializeze, unii o folosim cand suntem tristi ca sa ne convingem ca chiar si artistul a trecut prin ce trecem noi… mdap… altii o folosim ca sa facem declaratii siropoase pe care nu suntem in stare sa le rostim cu voce tare persoanelor dragi, altii o asculta ca hobby pentru ca pur si simplu ii incanta asculatul muzicii de calitate. Altii (sper printre cititorii mei sa nu fie genu asta) o asculta si o canta ca sa arate la dusmani ca are avere si masini. Altii, se folosesc de ea ca sa faca bani de pe fetite de 14 ani derutate, da na, sa zicem, ca doar trebuie sa aiba si ele niste idoli fara camasa si cu patretele pe abdomen. Cine a vazut filmul lui Mell Brooks History of the world a vazut ca muzica a aparut inca din evul mediu 🙂

Probabil candva, acuma mii de ani, cineva a observat ca daca faci galagie in timp ce un om vorbeste, vorbele sunt ascultate mai atent de publicul prezent. Si asa a aprut rap-ul 😛

Aduceti-va aminte la petrecerile de cand erati mici (nu am folosit cuvantul chef pentru ca nu era alcool pe vremea aia) si va palcea de cineva si stateati intr-un colt si asteptati piesa potrivita care reflecta sentimentele voastre fata de o persoana, sa o chemati la dans sau sa asteptati sa fiti chemata la dans… ce frumasa era imaginea. NU?! Dupa mine era frumos chiar si cand aparea altul si o chema la dans pe “piesa mea” ca ma impacam cu gandul ca nu a fost sa fie :)) da asta e alta poveste.

Pentru mine muzica mai are o utilitate. Pentru cei dintre voi care ma cunosc intotdeauna mia placut sa fac petreceri si sa pun muzica la acele petreceri. Faceam asta pentru ca muzica imi dadea putearea sa imprim o anumita stare auditoriului. E o senzatie care mie imi place foarte mult, sa vad ca pot sa dau mai departe buna dispozitie si sa pot sa fac doi oameni sa danseze pe un blues, sau sa pot sa ii fac pe toti sa dea din cap ca nebunii pe Metallica. E genial. Nu zic ca am avut si plangeri ca doar nu poti sa fi pe aceeasi lungime de unda cu zeci de oameni, pentru ca unii nu dormisera bine noaptea dinainte de chef, da na! Nu ii poti multumi pe toti. Oricum la capitolul asta majoritatea conteaza.

Muzica are o putere foarte mare. Din pacate unii sectanti imbecili au folosit-o ca sa produca sinucideri in masa.. ce sa zic patasti. Ca norocul ca alea sunt cazuri izolate… si mai bine e ca sunt izolate prin america pe undeva 🙂 Acuma nu stiu cine e de vina daca aia cand o auzit ca ala canta acolo “taiati-va venele” si aia si le-o taiat… revin la ideea ca prost e cel ce cumpara o porcarie nu cel ce vinde.

O utilitate irosita a muzicii mi se pare mie, ca e in barurile de strep tease. Pentru ce mai pun aia muzica? Nu ar fi mai simplu ca femeile sa intre gata dezbracate si gata?

Trebuie sa cautam partea buna a muzicii. Ce frumos este cand Barry White ne canta “I wanna make love to you women”. Sau asa era Cheff din South park? oricum e buna piesa:)

Ideea e ca daca ascultam la difuzorul bun, muzica ne ajuta sa muncim, sa iubim, sa ne iubim, sa comunicam, sa dansam, sa bem 🙂 Sa trecem de necazuri, si daca facem si o dedicatie pentru dusmani… inseamna ca am gresit difuzorul 🙂

November 12, 2009

socializare de-geaba

Pentru mine chestia asta a devenit o dilema. Cat am fost mic si prost am crezut cu tarie ca genul asta de socializare e inmutila si enervanta. Pe vremea aia nici nu o intelegeam, nu o acceptam si nici nu o practicam. Dar cum vremea trece si te musca de cur in fiecare zi mai inveti cate ceva… de exemplu: se aproprie nunta, da? si apare intrebarea, pe cine chemam? Daca ar fi dupa mine ar fi o nunta cu vreo 50 de oameni, oamenii cu care chiar as vrea sa impart acest moment, dar cum nu pot face chiar numa cum vreau eu, trebuie sa incep sa caut niste compromisuri acceptabile. Ca in fund si la urma urmei, exista anumite “obligatii”. Cuvantul asta ma termina psihic! Cum adica obligatii? Cum sa chem pe cineva la nunta doar din obligatie? Eu nu am nici o obligatie!

Ei bine aici apar compromisurile. Din cauza faptului ca nu putem trai chiar singuri si numai cu cine ne place noua, trebuie sa ascultam de “obligatiile” celor apropriati, in acest caz parintii. Asa ca uite cum se mosteneste o obligatie, de la parinte la copil. Asa ca, contrar credintei noastre, nunta nu e numai pentru miri…. e si pentru parinti, ca na, ei cica ne-au facut…

Da oricum asta cu nunta a fost doar un exemplu, ideea mea se lega de faptul ca tot timpul obligatiile fata de cei din jur ne pun fata in fata cu tot felu de decizii. In cazul de fata decizii de a socializa cu oameni care pur si simplu nu se integreza in profilul prietenilor tai de facebook :)) am glumit cu facebook, pur si simplu nu se integreaza in tiparul oamenilor cu care umbli.

Aici apare adevarat problema, pentru ca pana pe la 18 ani, poti foarte simplu (daca ai principii a varsta aia) sa ii dai cu RAID pe cei de care nu ai chef, ca oricum ramai cu prietenii care conteaza, iar in rest nu prea mai ai obligatii. DAR, dupa ce incepi sa te dezlipesti de suportul casei natale si incepi sa iti creezi propriul cerc de interese si de sprijin social trebuie sa incepi sa fii atent la ce esti dispus sa inchizi ochii referitor la personalitatea celor din jur. eu cel putin in prima faza am fost foarte derutat, pentru ca ii tratam pe toti, ca erau colegi, profesori, colaboratori, clienti, etc la fel, adica ii consideram prieteni si ma suparam foarte tare cand acestia nu isi respectau partea lor de prietenie. Iar dupa ceva vreme de trairi de genul asta am icneput sa aplic filtre si sa aplic tratamente diferite fiecaruia. Acuma nu stiu, probabil ca pentru unii din voi chestia asta ati invatat sa o faceti de acasa… eu unul am fost invatat sa consider oamenii egali. CORECT si NU. Problema a fost ca nu mi-a fost explicat mai bine ce inseamna EGALI 🙂 da nu-i bai ca pana la urma am inceput sa invat pe propria piele si desi am luat-o in brate de multe ori, nu imi pare rau, ca doar orice sut in fund e un pas in fata, nu?!

Mai este un aspect care eu il consider ceva mai grav decat cel descris mai sus. Adica na, am inteles ca trebuie sa socializam si cu oameni cu care nu trebuie sa devenim prieteni pentru ca asa se cere ca sa ne putem descurca in societate. Si aici apare problema: cat de tare vrem sa le fim pe plac? cat de mult vrem sa le aratam ca nu ne pasa de ei? Pentru ca trebuie sa avem grija deoarece multi vor sa ne arate mai mult decat vor sa ne ofere doar pentru a se folosi de noi. Dar pana si asta este OK, atata timp cat noi suntem constienti de asta si suntem dispusi sa facem acelasi lucru. Da no, eu sunt de parere ca cine s-a jucat dea Hotii si Politistii cand a fost mic va stii sa citeasca intentiile oamenilor :))

Oricat de urat ar suna, asa merge societea, toata lumea se foloseste de toata lumea pe baza acestor socializar de-geaba. Asta e firea nostra1 secretul ramane in puterea noastra de a ne pastra integritatea, princiipile si de a fi in stare sa mai si renuntam din cand in cand la unele idei ca sa nu ne patam. Chiar daca lasati un iepure sa scape pentru a va pastra omenia, nu inseamna ca totul s-a sfarsit. O sa mai apara sanse care garantat se vor dovedi mai bune si care nu vor cere sacrificii.

Eu cand ratez o ocazie de a-mi indeplinii o dorinta si simt ca ma apuca panica, stau si ma gandesc la cat e de mare lumea in care traim… luati de exemplu numarul de oameni din zona voastra geografica (asta ca sa fim cat mai plauzibili) si pentru cei ce stiu putina matematica, aplicati niste combinatii si vedeti ce rezultate primiti. Nu va pierdeti speranta. Nici o problema nu are DOAR o singura rezolvare. Mergand cu asta in minte veti vedea ca o sa aveti mai multa tarie cand veti fi pusi in fata unor hotarari.

Am scris destul? Mai am da mai las si pe alta data… astept comenturi daca vreti ca pe subiectul asta e loc de dezbatere, de preferinta la o BERE? Stiu ca e greu pentru ca trebuie sa va mobilizati curu din fotoliul vostru comod, sa lasati laptopul acasa, dar eu zic ca merita 🙂 PEACE!

November 10, 2009

true color

Intamplarea a facut ca astazi sa fiu nevoit sa fac un drum mai lung impreuna cu sora si mama mea… ceea ce va recomand si voua, celor care va vedeti cam rar apropriatii, mai aranjati din cand in cand o ïntamplare”de genu asta si mai petreceti timp si cu ei. O sa ramaneti surprinsi ca cei ce teoretic ati crede ca va cunosc foarte bine, ca doar na, va sunt rude apropriate, si asa ar trebui sa fie, nu va prea cunosc. Asta pentru ca timpul trece iar oamenii se schimba ca indivizi, iar in intalnirile de zi cu zi nu este timp sa mai schimbati vorbe mai de suflet, pentru ca totul se cam rezuma la “esti bine? ai platit factura? etc” eu zic ca este chiar imperativ sa “aranjati” astfel de intalniri in care sa va petreceti putin mai mult timp impreuna, deoarece sarbatorile legale nu sunt de ajuns. Trebuie sa va faceti cunoscute ideile, pentru ca ei nu au de unde sa stie ce se petrece cu voi, iar cu trecerea timpului raman tot felul de semne de intrebare la care rtebuie aduse raspunsuri. Nu lasati acele semne de intrebare sa persiste, nu fata de familie. Teoretic nu ar trebui sa le lasati fata de nimeni, dar in special fata de familie.

Viata e foarte simpla, sau teoretic asa ar trebui sa fie doar ca noi avem talentul de a o complica, luand uneori niste decizii, care desi stim ca nu sunt cele mai bune, ne amagim cu gandul ca totul se va rezolva cu trecerea timpului. Intr-o anumita masura asa este, dar conform unei zicale care spune ca “minciuna are picioare scurte” imi permit sa generalizez si sa afirm ca orice lucru “inflorit” si afirmat, pana la urma o sa va muste du cur. E ca si cu legumele si fructele din ziua de azi, sunt frumoase dar pana la urma te saturi de ele pentru ca nu au gust, asa ca incepi si cauti pe la tarani in piata pe cele autentice cultivate in graadina si care nu sunt modificate genetic.

Eu asa vad problema asta in ceea ce ne priveste si pe noi in relatiile noastre, nu incercati sa oferiti un mar mare si perfect din punct de vedere fizic, pentru ca in cele din urma cumparatorul se va satura de acel gust insipid din gura si va alege tot marul ala mic, cu gaura de vierme dar gustos.

Intr-adevar e mult mai greu sa vinzi un mar natural, mic, care nu luceste foarte grozav si sa-l convigi pe om ca dupa ce o sa dea banii si o sa muste din el nu o sa-i para rau. Pe de alta parte puteti sa ziceti: ca prost e ala care cumpara nu cel care vinde. Tocmai de aia mai intai trebuie sa inveti sa cumperi ca sa te pui in locul cumparatorului, sa vezi ce ar simti el dupa ce “da banul” si dupa aia sa te apuci sa vinzi. Binenteles ca asta se aplica numai la acei indivizi carora le pasa de parerea “cumparatorului”. Cei care nu sunt curiosi de acest aspect sunt niste vanzatori ambulanti care dispar foarte repede de pe “piata” la fel ca si cumparatori acestor produse “false”.

Asa ca puneti puti-va putin mintea la contributie inainte de a actiona, nu va lasati fraieriti si nu va amagiti cand fraieriti pe cineva cu un mar lucios. Satisfactia, desi mare, NU va dura mult. Alegeti valoarea, dar nu cea materiala.

Eu stiu ca tuturor vi se pare normal ceea ce spun, dar faceti ca si mine, ganditi-va putin in retrospectiva si vedeti daca nu va numarati printre acesti cumparatori/vanzatori, si sa-mi spune-ti mie CUCU daca nu e asa. Va rog sa nu va enervati pe metafora asta cu marul, dar asta mi s-a parut cea mai la indemana.

Si ca sa deviem putin de la MAR, va mai recomand o chestie, tot in acelasi ton, incercati sa nu va rupeti de realitate si de cei din jur. Ascultati mai atent ce au de zis, umblati mai des pe jos prin oras sa vedeti ca lumea e mai mult decat stiti voi, mai mergeti la un concert de debutanti sa vedeti cum se chinuie unii sa se afirme, AAAA!!! si mai dati dracului televizorul ala, mai faceti cate o pauza de munca si mergeti in padure, miscati-va din fotoliu si stati de vorba cu oameni reali care au ceva de zis, nu tot pe messenger si facebook. Sunt bune si astea, dar orice lucru in excess dauneaza. Cautati echilibrul vostru raportat la ce este in jur, nu la lumea creeata de voi.

Nu mergeti dupa comoda vorba “nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie facut”. Asta era fain in studentie, poate. Am ajuns intr-o societate unde din cauza ca majoritatea gandesc asa, nimeni nu mai face nimic, iar smecherii profita si copiii cresc tampindu-se vazand cu ochii. Cautati-va coaiele si faceti voi ceva de valoare, si tin sa ma repet, nu material.

Gata, am baut un pahar de vin dupa 1000 km si am aberat destul. PEACE!

A! si nu uitati: beti minim 2 litrii de lichide pe zi si nu consumati excesim zahar, sare si grasimi :)) de lichide nu se specifica cantitatea maxima si mai ales felul lor….