Anxietatea de vineri dimineata

Follow

E vineri iara si din nou ma apuca senzatia aia aiurea de examen si tot nu reusesc sa imi dau seama de unde vine, pentru ca in teorie senzatia asta o aveam pe vremuri in trei cazuri: ori daca aveam teza, ori daca stiam ca tre sa ies in oras sa imi caut ceva de f***t , sau daca stiam ca am facut o tampenie si trebuie sa vina tata acasa si sa imi arda vreo doua scatoalce. E o senzatia asemanatoare cu cea de emotie doar ca apare in situatii referitoare la probleme putin mai ne-importante. Acum, problema e ca nici teze nu mai am de dat si nici la agatat nu mai ies > deci, ce p**a mea e cu starea asta de anxietate? sa-mi fi ramas in sistem reflexu’ ca e vineri > deci tre sa iesim in oras > deci unde iesim >deci cu cine > da am bani? > da cum o sa fie…. si tot asa cum era pe vremuri? Sau poate fi si cealalta varianta, avand in vedere ca azi ma asteapta doua chefuri, si sunt destul de nerabadator sa vina seara si sa merg alaturi de prieteni si de iubita mea sa sarbatorim, totusi undeva in strafundul mintii eu defapt stiu ca nu vi fi chiar asa de grozava seara asta, bazandu-ma pe experiente asemanatoare, stiu ca lumea nu mai este asa de dezinvolta cum era pe vremuri, toti sunt mai atenti cu ei si cu actiunile lor, motiv pentru care distractia nu mai capata asa amploare cum era pe vremuri… si chestia asta cred ca imi f**e tot entuziasmul si de aici cred ca vine si starea asta de anxietate de vineri. SO, in concluzie efortul trebuie depus in sensul de a nu premedita nici o actiune din cele ce urmeaza and just enjoy… spun asta pentru mine, ca stiu ca voi puteti pentru ca nu aveti in cap inca o voce care sa va spuna contrariul 🙂 glumesc… ba nu … ba da 🙂 GURA!!!!!!!!!! P.S. mi-ai citit acuma postul inainte sa-l public si am observat ce propozitii lungi fac….is that wrong?