Am vazut azi un post pe facebook la o amica, care zicea , ca sa citez :”assumption is the mother of all f…ck-ups” si atunci mi-am dat seama cat de bine se potriveste chestia asta cu ceea ce-mi umbla prin minte in momentul asta si anume faptul ca ar trebui sa gasim o metoda sa nu ne mai auto-tampim gandidu-ne prea mult la tot… get it? Oare de ce avem (unii dintre noi) instinctul asta idiot de a ne cufunda gandirea pana in panzele albe, despicand firul in patru si creandu-ne tot felul de scenarii imbecile in cap… stiu ca sindromul asta in cele mai intalnite cazuri se asociaza cu o femeie, dar din pacate am intalnit si la barabti sindromul, iar eu sunt eu sunt unul dintre ei din pacate. Facand o paranteza, daca stau sa ma gandesc s-ar putea ca totata lumea sa aiba sindromul asta doar ca marea majoritate il tin in lesa, sa nu-l lase sa iasa din lumea inter-cerebrala, sa-l tina numa pentru ei, ca probabil cei care fac asta primisera ei un pont de la SRI ca e un lucru mai sanatos, nu de alta, da sa nu te faci de rusine lasand toata informatia aia imbecila, creeatie proprie, sa iasa la iveala. Ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc, o sa va dau un exemplu clasic: te intalnesti cu cineva, acela iti spune o chestie care te atinge invre-un fel iar pana la urmatoarea intalnire tu stai si te gandesti, oare ce o vrut sa zica? da am gresit cu ceva? Asta e prima parte a monologului, partea de invinovatire dupa care urmeaza a doua parte, cea de autoaparare “stii ceva? nu are decat sa creada ce vrea, eu nu am facut nimic rau” si chestii de genu asta… and so on… dupa care urmeaza a doua intalnire cu persoana respectiva, moment in care il intampini cu o fraza ca si in bancul ala cu ursu si iepurele, cand ursul, care avea nevoie de o tigaie, se gandeste cum sa-l convinga pe iepure sa io imprumute, si dupa ce isi creeaza un intreg scenariu in mintea lui, de cum o sa decurga negocierile cu iepurele, ajunge la iepure si ii spune ” Stii ceva? nu-mi mai trebuie tigaia ta!” In ideea asta stau si ma intreb, cu un accent moldovenesc, “Di she p**a me imi tot bat capsorul ‘ai? Las’ mai ca shi ghini pana la urma” . Asa ca imbratisati cursul natural al intamplarilor fara a mai incerca sa il anticipati(chiar daca asta v-ar da falsa impresia ca sunteti stapani pe situatie), aveti grija doar sa fiti pregatiti cu raspunsul potrivit la momentul potrivit, caci anticipandul nu veti rezovla nimic. Si chiar daca nu veti avea raspusnul perfect pentru riposta, nu uitati ca nu e sfarsitul lumii, si de obicei se acorda si alta sanse.
One Reply to “Din ciclul “less is more””
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Baga Bebane ! 😀